AstrologR - Program de astrologie

23 aprilie 2019

Saturn – intrarea din universal în individual



Saturn are un sens într-un fel opus lui Jupiter. Saturn este intrarea de sus, ceea ce se vede dacă se privește dinspre universal spre individual prin portalul spațiu-timp care separă lumea individuală de cea universală.

Saturn este într-un fel o coborâre a prezenței dumnezeiești în lumea materială. Este, de fapt, Legea dumnezeiască. Pentru unii oameni încrâncenați în egoism și materialitate, e o lege care poate părea constrângătoare și aducătoare de suferință.
De aceea planeta Saturn mai este numită și Marele Malefic.

Nu sunt de acord cu eticheta aplicată de astrologii tradiționali, deși parțial există aici și un adevăr. Saturn poate părea o planetă rea, dar numai celor care se complac în materialism, în larvaritate și în egoism. Majoritatea oamenilor caracterizați de aceste atribute sunt cei din Kali yuga. Este, prin urmare, adevărat că Saturn a fost resimțit ca malefic.

Totuși, și Saturn este în felul ei o planetă a Grației dumnezeiești. Este energia prin care Dumnezeu ne asigură că mai avem șansa să revenim la El. Saturn îl determină prin suferință să elimine egoismul pe cel care nu a vrut să meargă altfel la școala înțelepciunii. Pentru asemenea oameni suferința nu numai că este ultimul lor posibil învățător, dar este și garantul reîntoarcerii lor spre Dumnezeu.

Saturn este deci o planetă a severității, a maturității, a rigorii.

Cum se face însă că un astfel de „urâcios” este exaltat în Balanță, zodia frumuseții? Saturn este Legea dumnezeiască, este ordinea. Tot ceea ce există în Univers este marcat de o ordine dumnezeiască. Universul nu este haos, el este în permanență infuzat de Dumnezeu și totul este dumnezeiesc structurat. Această structurare și ordonare a sa este deja descoperită de știința ultimilor ani prin modelele fractalice. Modelele sau structurile primare sunt reiterate sub forma fractalilor de la nivel microscopic la nivel macrocosmic. Malul mării, norii – par neregulate; totuși, la nivel microscopic, s-a dovedit că au la baza constituirii structuri simple. Dumnezeu creează Universul prin multiplicări succesive, prin partiții, prin împărțiri succesive (vezi zodia Fecioarei, a materializării). Orice împărțire a unui întreg implică o parte și un rest. Se poate demonstra că există un raport, și acesta este singurul, în care partea și restul pot fi la rândul lor în același raport cu care este întregul și partea. Dar ce sens are aceasta? Arată că, de fapt, orice parte poate deveni întreg, că restul se poate integra în această parte, că astfel nimicdin ceea ce este creat nu este dat la o parte, că totul este integrat și folosit. Acest raport este unul al unei eficiențe maxime, desăvârșite. El este cunoscut ca Raportul de Aur, ca Numărul de Aur, φ = 1,6180339… Acest raport este cel în care întreaga Manifestare este creată, o expresie a armoniei desăvârșite, a frumuseții. El este Legea dumnezeiască după care este structurat totul, ilustrat simbolic de Saturn!

Deci frumusețea caracteristică Balanței se datorează tocmai „urâciosului”, tocmai prezenței acestei Legi dumnezeiești în tot ceea ce este armonios structurat. Ce este frumos este, de fapt, o imagine a prezenței dumnezeiești. Orice ieșire de sub această lege se face cu un consum suplimentar de energie, este ineficient, lipsit de putere sau nedezvoltat. De aceea întreaga natură, plantele, animalele, trupul omenesc, corpurile cerești, tot ceea ce există și pentru care eficiența în creștere este esențială, toate respectă în dezvoltarea lor această proporție a Numărului de Aur, toate ascultă de Legea dumnezeiască. De aceea natura este percepută ca fiind frumoasă. Desigur, omul este creat la rândul lui tot pe baza acestei armonii dumnezeiești, dar totuși el are libertatea de a alege ceea ce devine. Și de aceea el se poate îndepărta de armonia lui Dumnezeu. Îndepărtarea de legea armoniei îl va costa. El va învăța să revină la armonie în timp, sub prezența răbdătoare a lui Saturn. El este creat ca armonie, orice ieșire din ea este împotriva firii și este dureroasă, aducătoare de suferință. Există un timp pentru experimentare, dar apoi urmează o reacție a propriilor acțiuni. Dacă ne referim la acțiunile proprii, dacă ele nu se integrează în mersul Universului, în armonia cosmică, are loc o reflexie a acestora care face ca acele acțiuni să se reîntoarcă spre cel care le-a generat. Dacă ele au fost generatoare de suferință, vor aduce suferință, dacă au fost generatoare de bucurie, vor aduce bucurie, iar dacă au fost integrate dumnezeiesc, vor permite eliberarea de existența în planul experimentării, ieșirea din ciclul încarnărilor. Acest „perete” de care se lovesc acțiunile noastre și revin înapoi spre noi este Legea armoniei universale, este Saturn.

Prin urmare, Saturn este o planetă a karmei, iar în astrogramă este un indicator al principalelor lecții de învățat. Este o planetă a maturității spirituale. Saturn face să fim cumva forțați să revenim, să ne concentrăm pe ceea ce nu am desăvârșit, pe ceea ce avem de rezolvat, pentru a putea merge mai departe. Tot ceea ce greșim greșim din cauza ignoranței, a unei opacizări interioare. Pentru a nu mai repeta erorile, este nevoie să revenim într-o zonă a clarității și a obiectivității, acolo unde aspectele vieții sunt clar delimitate și le putem vedea bine (zodia Fecioarei). Este deci necesar să coborâm în obiectivitate, iar cea mai puternică obiectivitate este lumea fizică, materială. Ea este și cea mai grea, cea mai aducătoare de suferință pentru cel care calcă strâmb, deoarece reacțiile ei, legile planului fizic sunt imediate. Saturn este energia care ne coboară în lumea fizică, în materie, este energia centripetă, contractantă, este cea care ne aduce cu picioarele pe pământ.

Saturn nu permite o trecere rapidă sau superficială peste un aspect anume. Acolo este necesar să se zăbovească, să se acorde o anumită focalizare și o atenție suplimentară. De asemenea, este necesar să se insiste, se poate ca reușita să nu vină imediat.



Saturn este o energie care are ca mod de manifestare o funcție liniară crescătoare. (F(t) =at+b, a>0, unde F este forța, iar variabila t este timpul). Este o pantă, o creștere gradată. Energia saturniană crește cu timpul. Este mică la începutul vieții (când t este mic), devine oarecum normală pe la maturitate, iar în a doua jumătate a vieții crește gradat, fiind apoi chiar mai mare decât în mod normal.

Dar de ce se manifestă așa Saturn? Deoarece este un indicator al principalei lecții de viață. Poziția lui indică în astrogramă unde am făcut greșeli în viețile anterioare, în ce domeniu, cu ce fel de energii. Greșelile sunt adesea cauzate de o folosire incorectă a energiei. Atunci când este mică, energia este ușor de controlat, dar când este mare devine mai greu de strunit și atunci se fac cele mai mari prostii. De exemplu, nu cei lipsiți de forță sunt vinovați adesea de violență, ci mai ales cei care au mai multă forță. Nu cei care sunt neștiutori de carte inventează arme de distrugere în masă, ci cei care au forța cunoașterii. Nu cei care nu au energie sexuală sunt violatori, ci cei care au foarte multă energie sexuală și totuși puțină conștiință care s-o controleze. Și exemplele pot continua. Acolo unde am făcut greșeli în trecut, acolo am abuzat de o energie care ne-a fost dată. Am fost depășiți de acea energie, ea a fost peste puterea de cuprindere a conștiinței noastre și am folosit-o greșit. Dacă am avea-o acum, în viața curentă, când încă nu am crescut în conștiință, tot așa de mare ca în trecut, probabil că am greși la fel. Aici intervine Saturn și el restrânge această energie, ne-o dă gradat, mai puțin la început. Dar, obișnuiți din trecut să avem mai multă astfel de energie sau putere, ne putem supăra sau ne putem simți limitați, vrem mai mult și constatăm că nu avem, că nu se leagă nimic din ce facem ca să avem mai multă energie. Și constatăm deci că avem o karmă de lipsă. Dar Saturn știe ce face. El ne dă câte puțin ca să ne învețe cu acea forță, nu ca să ne pedepsească. Pe de altă parte, acum avem mai multă grijă și noi în a o gestiona, nu ne mai manifestăm așa de neglijenți ca în trecut. Suntem mai atenți la ea, o prețuim mai
mult. Suntem deci mai conștienți de ea. Pe măsură ce trece timpul, ajungem să o stăpânim din ce în ce mai bine, să dăm dovadă de înțelepciune în ceea ce o privește. Această acțiune a lui Saturn ne asigură controlul în timp asupra acelei energii. De aceea Saturn este planeta karmei, de aceea Saturn este identificat cu timpul transformator.

Saturn (ca energie arhetipală desigur) este substratul întregului Univers. El este structura de bază, matricea pe care se bazează toată Creația. Energia saturniană este și cea care permite accesul la Dumnezeu.

În Tarot, Arcana 21 – ultima arcană, Universul, este asociată cu Saturn. O femeie frumoasă este înconjurată de roata de energii zodiacale. Femeia este reprezentare a întregii Manifestări a lui Dumnezeu, iar roata energiilor zodiacale care o înconjoară este o matṛkā, o Roată dumnezeiască de energii, sugerându-se astfel simbolic întregul Univers. Faptul că Saturn este asociat acestei arcane arată că, de fapt, aceeași energie care pentru ființa egotică era limitatoare, pentru ființa universalizată este o energie a Ordinii dumnezeiești care susține întregul Univers și care îi permite, de asemenea, omului să se identifice plenar cu întreaga Creație.

Saturn este guvernatorul principal al zodiei Capricornului și cel secundar al zodiei Vărsătorului.

Ca guvernator al zodiei Capricornului, Saturn este susținătorul pe calea spirituală, el reprezintă maturizarea, răbdarea, experiența și avansarea sigură și gradată pe cale.
Este și cel care oferă testele, dar și capacitatea de rezistență, perseverența.
Din anumite perspective, Saturn este Ākāśa tattva, eterul sau Vidul Creator, sub multiplele sale forme. Astfel poate fi corelată cu centrul subtil de forță Viśuddha cakra. Ca eter, Saturn creează spațiile interioare, cavitățile, peșterile.
Din altă perspectivă, Saturn este Pṛthivī tattva, pământul ca element subtil, care condensează, solidifică, materializează și contractă.

Astfel, plecând de la asocierile cu elementele subtile, devine clar de ce oasele (pământ – prin soliditatea lor și gol – prin elementul vid din interior) sunt asociate zodiei Capricornului, zodie guvernată de Saturn.

Ca guvernator al zodiei Vărsătorului, Saturn integrează în armonia Universului ființa care devine acum cosmică. Este chiar structura și legea Universului. Dacă la nivelul zodiei Vărsătorului Uranus realizează o descentralizare, o rupere de anumite structuri (Saturn) rigide de la nivelul zodiei Capricornului, care este necesar acum să fie depășite, aceasta nu înseamnă că se ajunge la haos. Dimpotrivă, ruperea unor structuri limitate a fost necesară pentru integrarea într-o altă ordine, mult mai largă și mai aproape de Dumnezeu, ordine simbolizată tocmai de Saturn ca guvernator secundar al zodiei Vărsătorului.

Prin focalizarea asupra unui țel clar, Saturn este un principiu al individualizării, al izolării, necesară pentru obținerea independenței față de exterior. „Aceasta este ideea primordială a lui Saturn: dintr-o anumită lume se izolează, se individualizează o ființă, pentru a putea dezvolta o regularitate în ea însăși, prin ea însăși” (Rudolf Steiner). Acesta este motivul pentru care, la nivelul zodiei Capricornului – zodie guvernată de Saturn, este nevoie să se rupă supunerea față de o anumită ritmicitate a exteriorului (care caracteriza zodia opusă, a Racului): pentru a se impune propria ritmicitate. Saturn este planeta extremă a zonei individuale. Începând cu următoarea planetă, Uranus, se trece în zona transpersonală, universală. „În forțele saturniene se află ceea ce închide în sine sistemul nostru planetar, ceea ce îi permite să dezvolte propriul ritm, care nu este al lumii exterioare lui. Astfel, Saturn este forța care exclude lumea exterioară dintr-un sistem care se modelează ritmic pe sine. După ce a fost individualizat, ritmul interior este necesar să înfrunte din nou lumea exterioară și să se modeleze în întregime după aceasta; adică entitatea care s-a constituit și care lucrează independent este necesar să se adapteze lumii, să devină ca aceasta. Cu alte
cuvinte, tot ceea ce se individualizează prin activitatea lui Saturn este obligat, prin însăși această activitate saturniană, să se distrugă din nou” (Rudolf Steiner). Lumea nouă la care este necesar să se adapteze nu este însă aceeași cu cea anterioară, ci o lume superioară (corespunzătoare nivelului zodiei Vărsătorului), adică o lume a unor egregoruri mai înalte. Saturn obligă astfel, prin ajustări uneori dureroase, ca frecvența proprie să fie ridicată, pentru ca entitatea (în particular – omul) să se poată integra pe un nivel superior. Ea pregătește ființa pentru o condiție universală. Este învinsă în acest mod o natură proprie (o formă de ego) pentru ca ființa să devină o „hrană bună” pentru aceste lumi superioare, adică să devină capabilă să se integreze în ele. În cadrul jocului macrocosmic, Saturn simbolizează regulile unui joc dumnezeiesc. Saturn aduce acea energie care ne ajută să fim singuri cu Dumnezeu, prin care dobândim înțelepciune. „Pentru a ne integra cât mai bine în jocul lui Dumnezeu, este necesar să-i cunoaștem cât mai bine regulile tainice. Întreaga existență dobândește sens când este integrată în acest joc dumnezeiesc, complex și misterios.”

Saturn este atât o planetă a înțelepciunii și a maturității, cât și una a singurătății. „Pentru că singurătatea este unul din catalizatorii stării de înțelepciune. Marii înțelepți nu au fost oameni ai mulțimilor. Au fost singuri, dar cu Dumnezeu. Întâlnirile cele mai profunde cu Dumnezeu sunt acelea pe care le realizează adevărații singuratici.”

Căutarea lui Dumnezeu implică participarea la acest joc dumnezeiesc și invers, dacă nu-L căutăm, nu participăm la joc.

(Extras din cartea „Astrologie cauzală”)

Un comentariu: